The post Vezi cum decurge o nastere prin cezariana la NovoGyn, pas cu pas appeared first on Novogyn.

1. Ce este NIPT?

Testul prenatal non-invaziv (Non-Invasive Prenatal Testing) este o metodă de screening prenatal avansată, utilizată pentru detectarea anumitor anomalii genetice și cromozomiale la făt. prin analizarea ADN-ului fetal din sângele matern. NIPT este utilizat în principal pentru a detecta trisomii, cum ar fi sindromul Down (trisomia 21), trisomia 18 și trisomia 13, precum și pentru detectarea unor anomalii cromozomiale mai rare.

Un avantaj major al NIPT este că este non-invaziv, ceea ce înseamnă că nu necesită prelevarea de mostre direct de la făt (cum ar fi amniocenteza sau biopsia vilozităților coriale), ceea ce poate fi asociat cu un risc mai mic de complicații pentru sarcină. NIPT-ul este adesea recomandat femeilor cu vârste mai înaintate de sarcină sau cu un risc crescut de anomalii cromozomiale la făt.

2. Cum se efectueaza NIPT?

In principiu, pentru fiecare NIPT acestea sunt etapele parcurse pentru realizarea testului:

• Colectarea probei de sânge: O mostră de sânge este prelevată de la mamă, de obicei prin venă. Această probă conține ADN fetal circulant, care este eliberat în sângele matern din placentă.
• Izolarea și pregătirea ADN-ului: În laborator, ADN-ul fetal este izolat din proba de sânge matern. Acest lucru poate implica diferite tehnici de purificare și pregătire a probelor pentru analiză.
• Analiza ADN-ului fetal: După ce ADN-ul fetal este izolat și pregătit, acesta este analizat folosind tehnologii precum secvențierea de nouă generație (NGS) sau alte metode moleculare. Această analiză permite detectarea anomalii cromozomiale și a altor condiții genetice.
• Interpretarea rezultatelor: După finalizarea analizei, rezultatele sunt interpretate de către profesioniștii medicali sau geneticienii care pot evalua riscul de anomalii cromozomiale. Rezultatele sunt comunicate ulterior printr-un raport scris către mamă și/sau medicul său.
• Consilierea genetică: În urma obținerii rezultatelor, este recomandată consilierea genetică pentru a discuta despre implicațiile acestora și pentru a oferi suport și informații suplimentare familiei.

Este important să rețineți că NIPT-ul este un test de screening, nu un diagnostic, iar rezultatele sale trebuie confirmate de obicei prin alte metode de diagnostic prenatal, cum ar fi amniocenteza sau biopsia vilozităților, în funcție de caz.

3. Pentru cine se recomanda efectuare NIPT?

NIPT-ul este recomandat în principal femeilor însărcinate care prezintă un risc crescut de anomalii cromozomiale la făt sau care se află într-o categorie de vârstă mai înaintată.  Recomandările pentru efectuarea NIPT pot varia în funcție de istoricul medical al fiecărei femei și de factorii de risc specifici.

În mod obișnuit, NIPT-ul este recomandat în următoarele situații:

• Femeile în vârstă de peste 35 de ani la momentul concepției, riscul de anomalii cromozomiale la făt crește odată cu vârsta maternă.
• Femeile care au avut teste de screening anterioare (dublu test, ecografia morfologica de prim trimestru) care au indicat un risc crescut de anomalii cromozomiale la făt.
• Femeile care au avut o sarcină anterioară afectată de o anomalie cromozomială sau care au un istoric familial de anomalii genetice sau cromozomiale.
• Femeile care au fost identificate ca purtătoare ale unor mutații genetice specifice sau ale unor translocații cromozomiale, care pot crește riscul de anomalii cromozomiale la făt.

Înainte de a efectua NIPT-ul, este important ca pacienta să discute cu medicul obstetrician sau cu un consilier genetic pentru a înțelege mai bine avantajele, limitările și implicatiile testului în contextul său specific.

4. Dublu test sau NIPT? Care sunt diferentele intre cele dou metode de screening prenatal?

Alegerea între Dublu Test și NIPT depinde de mai mulți factori, inclusiv de preferințele personale ale femeii însărcinate, vârsta gestațională, istoricul medical și riscul personal de anomalii cromozomiale la făt.

Dublu test este metoda de screening prenatal utilizat in mod curent la nivel global si este inlocuit cu testarea prenatala non-invaziva in cazurile selectionate.

Iată o comparație între cele două teste:

Dublu Test:

• Este un test de screening prenatal care implică o combinație de măsurători ale nivelurilor anumitor proteine din sânge matern, corelate cu ecografia morfologica de prim trimestru si informatiile dintr-un chestionar adresat mamei pentru a identifica principalii factori de risc, pentru a estima riscul de sindroame cromozomiale, cum ar fi sindromul Down (trisomia 21), sindromul Edwards (trisomia 18) și sindromul Patau (trisomia 13).
• Este disponibil mai târziu în timpul sarcinii, de la săptămâna 11 de gestație si pana la 13 saptamani si 6 zile.
• Are o rată de detectare mai mică și un număr mai mare de rezultate fals-pozitive în comparație cu NIPT-ul.
• Dacă rezultatele indică un risc crescut, poate fi urmat de teste suplimentare, cum ar fi NIPT sau testele de diagnostic invazive (amniocenteza sau biopsia vilozităților coriale) pentru a confirma diagnosticul.

NIPT (Test prenatal non-invaziv):

• Este un test de screening prenatal care analizează ADN-ul fetal din sângele matern pentru a detecta anomalii cromozomiale, cum ar fi trisomiile, în special sindromul Down, sindromul Edwards și sindromul Patau, dar si alte anomalii legate de sexul fetal si microdeletii.
• Este disponibil mai devreme în timpul sarcinii, de obicei dupa săptămâna10 de gestație
• Are o rată de detectare mai ridicată și un număr mai mic de rezultate fals-pozitive în comparație cu Dublu Test.
• Deoarece este non-invaziv, nu implică riscul de pierdere a sarcinii asociat cu testele de diagnostic invazive.
• Este mai scump decât Dublu Test-ul și poate să nu fie acoperit de toate asigurările medicale.

În concluzie, NIPT-ul are o sensibilitate și o specificitate mai mari decât Dublu Test-ul, dar costul și momentul disponibil al testului pot influența decizia.

5. Ce semnifica rezultatul unui test prenatal noninvaziv?

Un NIPT (Test prenatal non-invaziv)  este pozitiv sau negativ , reprezentand un "risc crescut" sau "risc scazut" pentru aneuploidii estimand probabilitatea ca fătul să aibă aneuploidii (Sindrom Down, Edwards sau Patau) sau alte anomalii cromozomiale testate.

• NIPT cu risc crescut:

- Un rezultat de NIPT cu risc crescut indică o probabilitate mai mare ca fătul să aibă una sau mai multe aneuploidii.

- Acest rezultat poate necesita confirmare suplimentară prin teste de diagnostic invazive, cum ar fi amniocenteza sau biopsia vilozităților coriale, pentru a confirma prezența sau absența aneuploidiilor.

- Este important să se știe că un rezultat de NIPT cu risc crescut nu înseamnă neapărat că fătul are cu siguranță o aneuploidie, ci doar că există o probabilitate mai mare.

• NIPT cu risc scazut:

- Un rezultat de NIPT cu risc scazut indică o probabilitate mai mică ca fătul să aibă aneuploidii.

- Acest rezultat oferă o reasigurare că probabilitatea de a avea o aneuploidie este redusă, dar nu poate elimina complet riscul.

- În ciuda unui rezultat de NIPT cu risc scazut, există încă o mică șansă ca fătul să aibă o aneuploidie, deoarece niciun test de screening nu este perfect.

Este important să se înțeleagă că rezultatele NIPT-ului sunt doar o estimare a riscului și că confirmarea diagnosticului se face de obicei prin teste de diagnostic invazive, amniocenteza sau biopsia vilozităților coriale. Înainte de a lua decizii importante, cum ar fi continuarea sau întreruperea sarcinii, este crucial să discutați cu medicul obstetrician sau cu un consilier genetic pentru a înțelege pe deplin semnificația rezultatelor NIPT și opțiunile de urmărire sau diagnostic suplimentare disponibile.

6. Este importanta urmarirea ecografica fetala daca testele de screeening ne indica risc scazut de aneuploidii?

Ecografia morfologică fetala rămâne importantă în gestionarea sarcinii chiar și atunci când rezultatele NIPT sunt în regulă. Deși NIPT-ul este un test puternic de screening prenatal pentru aneuploidii și alte anomalii cromozomiale, ecografia morfologică oferă informații suplimentare esențiale pentru evaluarea sănătății și dezvoltării fătului.

Iată de ce este importantă ecografia morfologică:

• Detectarea altor anomalii: Ecografia morfologică poate detecta o serie de alte anomalii structurale la nivelul fătului care pot fi prezente chiar și atunci când NIPT-ul indică un risc scăzut pentru aneuploidii. Aceste anomalii pot include defecte de inimă, malformații ale creierului, ale sistemului scheletic, ale sistemului digestiv, ale sistemului urinar și altele.
• Evaluarea creșterii și dezvoltării: Ecografia fetala oferă o evaluare detaliată a creșterii și dezvoltării fătului, inclusiv a măsurătorilor fetale, a stării placentei și a lichidului amniotic. Aceste informații sunt importante pentru monitorizarea sănătății și bunăstării generale a sarcinii.
• Planificarea ulterioară a îngrijirii: Rezultatele ecografiei morfologice pot influența planificarea ulterioară a îngrijirii prenatală și perinatală. Detectarea unor anomalii sau probleme pot necesita consultarea unor specialiști medicali suplimentari sau planificarea unor investigații și tratamente suplimentare.
• Reasigurarea părinților: Pentru mulți părinți, ecografia fetala oferă oportunitatea de a vedea și de a interacționa cu fătul într-un mod mai direct. Acest lucru poate fi important pentru a oferi reasigurare și pentru a întări legătura emoțională cu sarcina.

În concluzie, ecografia fetala rămâne un instrument esențial în evaluarea sarcinii, chiar și atunci când NIPT-ul indică un risc scăzut pentru aneuploidii. Este important ca femeile însărcinate să urmeze recomandările medicului lor obstetrician și să efectueze toate testele și evaluările recomandate pentru a asigura o gestionare adecvată a sarcinii și sănătatea atât a mamei, cât și a fătului.

7. Ce tip de NIPT sa aleg? Care este cel mai bun?

Alegerea tipului de NIPT depinde de preferințele personale, circumstanțele individuale și recomandările medicului tău obstetrician sau a unui consilier genetic. Nu există un NIPT "cel mai bun" absolut, deoarece fiecare tip de test are avantaje și limitări specifice.

Iată câteva tipuri comune de NIPT și aspectele de luat în considerare pentru alegerea potrivită:

• NIPT standard: Acesta este cel mai comun tip de NIPT și este conceput pentru a detecta trisomiile comune, cum ar fi sindromul Down (trisomia 21), sindromul Edwards (trisomia 18) și sindromul Patau (trisomia 13). Este potrivit pentru majoritatea femeilor însărcinate cu un risc mediu sau ridicat de anomalii cromozomiale la făt.
• NIPT extins: Acest tip de NIPT poate detecta o gamă mai largă de anomalii cromozomiale în comparație cu NIPT-ul standard. În plus față de trisomiile comune, poate fi capabil să detecteze alte aneuploidii și anomalii genetice mai rare. Este potrivit pentru femeile cu un risc crescut sau care sunt interesate să obțină informații suplimentare despre sănătatea genetică a fătului lor.
• NIPT pentru aneuploidii specifice: Unele laboratoare oferă NIPT-uri specializate pentru anumite anomalii cromozomiale, cum ar fi sindromul Turner (monosomia X), sindromul Klinefelter (trisomia XXY) sau sindromul XYY. Aceste teste pot fi potrivite pentru femeile care au un risc crescut pentru aceste aneuploidii sau care doresc o evaluare specifică.

Atunci când alegi un tip de NIPT, ia în considerare următoarele aspecte:

- Recomandările medicului tău obstetrician sau ale unui consilier genetic.

- Acoperirea aneuploidiilor și a altor anomalii genetice de către testul respectiv.

- Costurile și disponibilitatea testului în zona ta.

- Capacitatea laboratorului de a oferi rezultate precise și fiabile.

- Orice nevoi speciale sau preocupări pe care le ai în legătură cu sănătatea genetică a fătului tău.

Discută cu medicul tău pentru a evalua toate opțiunile disponibile și pentru a lua o decizie informată în funcție de circumstanțele tale individuale.

Tarifele practicate în Clinica NovoGyn:

The post Totul despre Testul Prenatal Non-invaziv (NIPT): Ghid complet pentru viitoarele mămici appeared first on Novogyn.

Cu o perspectivă inovatoare și o pasiune pentru avansarea medicinii, Conf. Dr. Ciortea a discutat despre potențialul revoluționar al celulelor stem, un subiect intens dezbătut în comunitatea medicală, ilustrat prin experiența lui Matthew Farrow, primul pacient tratat cu succes cu celule stem de cordon ombilical. Această poveste inspiratoare subliniază mesajul lui Dr. Ciortea despre importanța vitală a recoltării celulelor stem.

"Recoltarea celulelor stem la naștere este un pas crucial în asigurarea unui viitor sănătos," afirmă Conf. Dr. Ciortea. "Aceste celule au potențialul de a trata o gamă largă de boli și afecțiuni, deschizând uși noi în medicina regenerativă." Această viziune este susținută de ratele de recoltare impresionante din România, care depășesc media europeană.

La evenimentul Biogenis, Conf. Dr. Ciortea a accentuat faptul că celulele stem recoltate la naștere pot juca un rol esențial în tratamentul multor afecțiuni medicale, de la boli neurologice la infertilitate. "Fiecare celulă stem recoltată este o fereastră deschisă spre vindecare și speranță," a spus Dr. Ciortea, reflectând angajamentul său pentru îmbunătățirea vieții pacienților.

Prin eforturile sale, Conf. Dr. Răzvan Ciortea nu doar că promovează practici medicale inovatoare, dar și contribuie la plasarea României în fruntea cercetării și aplicării tehnologiilor de vârf în domeniul celulelor stem. La NovoGyn, suntem mândri de munca și dedicația lui și ne angajăm să susținem acest parcurs revoluționar în medicină.

The post Utilizarea celulelor stem, o revoluție în medicina modernă appeared first on Novogyn.

Ce sunt spălăturile vaginale?

Spălăturile vaginale implică folosirea apei sau a altor soluții pentru a curăța interiorul vaginului. Acestea sunt adesea comercializate ca o metodă de a păstra sau a restabili sănătatea vaginală.

Când sunt necesare spălăturile vaginale?

Răspunsul scurt este că spălăturile vaginale sunt rareori necesare. În unele situații medicale specifice, un medic poate recomanda o spălătură vaginală, cum ar fi înainte de anumite intervenții chirurgicale ginecologice.

Când nu ar trebui făcute spălăturile vaginale?

În ciuda credințelor populare, spălăturile vaginale nu sunt necesare pentru igiena obișnuită. Vaginul este un organ incredibil de auto-curățător, capabil să mențină un echilibru sănătos al bacteriilor benefice și al pH-ului, esențial pentru prevenirea infecțiilor.

Folosirea spălăturilor vaginale în mod regulat sau fără recomandarea unui medic poate perturba acest echilibru delicat și poate crește riscul de infecții, cum ar fi vaginoza bacteriană sau candidoza. De asemenea, spălăturile vaginale pot ascunde simptomele unei infecții existente, întârziind astfel diagnosticul și tratamentul.

În concluzie, sănătatea intimă nu ar trebui să fie un subiect tabu, ci un aspect esențial al stării noastre generale de sănătate. Dacă aveți întrebări sau îngrijorări cu privire la sănătatea dumneavoastră intimă, nu ezitați să luați legătura cu echipa noastră de la Clinica și Centrul Medical Novogyn. Avem medici specialiști în ginecologie, pregătiți să vă ofere sfaturi personalizate și tratamente, bazate pe nevoile și situația dumneavoastră specifică. Sănătatea dumneavoastră este prioritatea noastră.

Articol scris de doamna doctor Ignat Dana, medic primar obstetrica-ginecologie

The post Spălăturile Vaginale: Când Sunt Necesare și Când Nu? appeared first on Novogyn.

Dar ce implică procedura de chiuretaj și la ce să vă așteptați?

1. Consultarea

Totul începe cu o consultare cu medicul ginecolog. Aici veți discuta despre procedură, riscurile asociate și îngrijirea postoperatorie. Scopul nostru este să vă asigurăm că aveți toate informațiile necesare pentru a lua o decizie informată.

2. Prepararea

Înainte de procedură, veți trece printr-un set complet de analize pentru a ne asigura că sunteți în siguranță în timpul intervenției. Aceasta permite identificarea oricăror potențiale probleme de sănătate care ar putea afecta procedura.

3. Procedura

Procedura de chiuretaj este realizată de obicei sub anestezie generală sau locală. În timpul procedurii, medicul va îndepărta cu grijă țesutul din uter. Procedura este de obicei rapidă, durând în jur de 15-20 minute.

4. Îngrijirea Postoperatorie

După procedură, vă vom oferi toate instrucțiunile necesare pentru recuperare și ne vom asigura că vă simțiți confortabil și în siguranță.

5. Follow-Up

Ultimii pași sunt planificarea programărilor de urmărire pentru a asigura o vindecare completă și sănătoasă.

La Clinica Novogyn si la Centrul Medical Novogyn înțelegem că o sarcină oprită în evoluție nu este doar o experiență fizică, ci și una emoțională. Ne angajăm să vă oferim îngrijirea medicală și sprijinul emoțional de care aveți nevoie în acest moment dificil. Împreună, vom trece prin acest proces pas cu pas.

Dacă aveți întrebări, îngrijorări sau dacă doriți să programați o consultație, vă rugăm să ne contactați. Suntem aici pentru a vă ajuta.

Articol scris de:

Dr. Cristina Ormindea – medic specialist obstetrica-ginecologie

The post Care sunt pașii și ce implică chiuretajul în cazul unei sarcini de până la 12 săptămâni oprite în evoluție? appeared first on Novogyn.

Menopauza face parte din procesul biologic natural de îmbătrânire a organismului și aduce schimbări majore în viața oricărei femei. Ea nu trebuie văzută, însă, ca o perioadă de declin, ci ca un mod de a marca încheierea unui capitol, pentru a face loc unui nou început.

Menopauza nu este o boală, ci o provocare de a-ți privi corpul altfel. Este foarte important să-ți înțelegi organismul, să te informezi corect, să mergi la controale regulate la medicul specialist, ca să știi când și cum să acționezi.

Ce este menopauza?

Menopauza este procesul natural de îmbătrânire ce apare în momentul în care funcția ovulatorie devine absentă, iar producția de hormoni sexuali feminini (estrogen și progesteron), scade progresiv, ciclurile menstruale devin neregulate și, într-un final, încetează cu totul.  Există însă situații în care aceasta este indusă artificial în urma unor tratamente (chimioterapie, radioterapie) sau intervenții chirurgicale (histerectomie cu anexectomie bilaterală, ovarectomie)

În general, este un proces de lungă durată cu instalare progresivă (menstrele nu mai sunt lunare, ci o dată la 2-3 luni sau, dimpotrivă, sunt mai dese și survin la 2-3 săptămâni), dar, în unele cazuri, absența menstrelor poate să intervină brusc. Diagnosticul de menopauză este pus de medicul specialist și înseamnă absența totală a menstrei, timp de 12 luni.

Etapele instalării menopauzei

De regula, vârsta la care se instalează menopauza naturală este între 40 și 55 de ani, cu o medie de 51 de ani, și se întinde până la vârsta de 65 de ani.

Sunt, însă, cazuri în care procesul intervine înainte de 40 de ani, când este vorba despre menopauză prematură. Totodată, unele femei pot avea menstre și după vârsta de 55 de ani, situații care necesită o monitorizare atentă, pentru că exista riscul de hiperplazie de endometru (mucoasa uterină) și de cancer de sân.

Menopauza se împarte în trei perioade distincte:

1. Premenopauza: durează în medie 3-5 ani și debutează de regulă după vârsta de 45 de ani. Este perioada în care încep să apară ciclurile neregulate, cu fluxul menstrual mai abundent sau mai redus cantitativ, ca urmare a activității tot mai reduse a ovarelor, iar fertilitatea scade drastic.
2. Menopauza propriu-zisă: Reprezintă oprirea definitivă a menstruației și diagnosticul se stabilește după absența unei perioade de 12 luni a acesteia.
3. Postmenopauza: se refera la anii care urmează după menopauză. Și durează aproximativ 10-14 ani. În această perioadă, simptomele de tipul bufeurilor, de exemplu, devin din ce în ce mai rare, până dispar cu totul.

Simptomele menopauzei

Sunt reprezentate de toate manifestările care apar pe fondul carenței de estrogen. Indiferent de severitatea lor, manifestările menopauzei nu sunt tulburări grave, dar sunt complexe și pot cauza disconfort, uneori, intens. Intensitatea lor, precum și numărul acestora, sunt variabile. Unele femei sunt complet asimptomatice, tranziția spre menopauză având loc fără ca acestea să aibă tulburări majore.

Cele mai frecvente simptome ale menopauzei sunt:

• modificări ale părului, pielii și unghiilor;
• modificări la nivelul mucoaselor – uscăciune vaginală, dispareunie (jenă la contactul sexual), usturime la micțiune cu infecție urinară supraadăugată, pierderi involuntare de urină la râs, strănut sau la efort cauzate de scăderea tonusului musculaturii pelvine;
• țesut adipos în exces – predominant în zona abdominală;
• edeme palpebrale și ale mâinilor, adică “ochi umflați” dimineața, accentuarea pungilor și cearcănelor;
• dureri ale articulațiilor mici (mâini și picioare);
• creșterea tensiunii arteriale;
• tulburări de somn – insomnie, somn de calitate proastă;
• schimbări de dispoziție, atitudine pesimistă, depresivă, plâns facil, nervozitate, anxietate, atacuri de panică până la declanșarea unor patologii severe psihiatrice;
• bufeuri, caracterizate prin valuri de căldură – creșteri ale temperaturii centrale urmate de transpirații profuze (în exces) cu durată de câteva secunde sau minute. Acestea se pot repeta de câteva ori pe zi sau pe oră. Se asociază cu creșteri ale tensiunii arteriale, ale pulsului, atac de panică, disconfort general;
• stare generală de oboseală, rău general, amețeli, chiar pierderi ale cunoștinței.

Complicații asociate

Odată cu instalarea menopauzei, poate crește riscul de apariție a anumitor afecțiuni medicale, precum:

• boli de inimă și boli cardiovasculare;
• osteoporoză;
• incontinență urinară;
• degradarea funcției sexuale, scăderea libidoului
• degradarea funcției cognitive
• creștere în greutate.

Diagnosticul și analizele medicale recomandate în menopauză

Simptomele și manifestările care se produc în organism de cele mai multe ori pot sugera unei femei că se pregătește de menopauză. Totuși, controalele medicale de specialitate îți pot da siguranța unui diagnostic corect și a stabilirii unei scheme de tratament adecvate, dacă este cazul. Pentru stabilirea unui diagnostic, medicul va ține cont și de istoricul tău medical. Astfel, în această perioadă, se pot recomanda următoarele investigații medicale:

• screening uzual– hemoleucogramă, profilul lipidic, glicemie, transaminaze, sumar de urină;
• analize de sânge hormonale – pentru monitorizarea nivelului estrogenilor, a progesteronului, dar și a gonadotropilor (FSH, LH, prolactina);
• analiză de sânge pentru stabilirea nivelului vitaminei D (25-OH-vitamina D)– alături de testul DEXA, monitorizarea nivelului vitaminei D este importantă pentru depistarea osteoporozei;
• imagistică– mamografii sau ecografii mamare, ecografie utero-ovariană transvaginală, ecografie abdominală

Tratamentul recomandat

În ceea ce privește tratamentul, acesta este complex și depinde de particularitățile organismului. Se axează pe preparate ce ameliorează semnele și simptomele și previn sau tratează afecțiunile preexistente. În funcție de caz, tratamentul poate consta în:

• terapia hormonală  presupune administrarea de hormoni artificiali, estrogen și progesteron, ale căror efecte sunt remarcabile, reacțiile adverse ale organismului fiind minime. Această terapie are rolul de a diminua și reduce simptomele menopauzei însă nu poate fi administrată în orice condiții. Patologii precum accidentelor vasculare coronariene sau cerebrale, tromboza venoasă profundă, neoplaziilor genito-mamare, reprezintă contraindicații ale hormonoterapiei.

• medicație pentru prevenirea osteoporozei – administrarea de antioxidanți, calciu și vitamina D3
• tratamente nonhormonale –afecțiuni psihiatrice, cardiovasculare, neurologice
• adoptarea unui stil de viață sănătos

Recomandări generale

Până la instalarea completă a menopauzei, contracepția trebuie urmată prin protecție locală sau dispozitiv intrauterin dacă există anterior, întrucât există încă risc de sarcină nedorită.

Osteoporoza apare progresiv, dar în primii ani de la menopauză se pierde rapid masă osoasă, deci trebuie luate măsuri.

Creșterea în greutate poate fi controlată prin dietă strictă și mișcare fizică.

Dr. Radu Teodora

The post Menopauza appeared first on Novogyn.

Pentru a afla care este metoda contraceptivă care ţi se potriveşte cel mai bine este nevoie de o discuţie cu medicul ginecolog, întrucât nu există o metodă contraceptivă perfectă şi universal valabilă în toate situațiile.

Dintre metodele contraceptive amintim:

• contracepţia definitivă: ligatura tubară la femeie sau vasectomia la bărbaţi
• contracepţia reversibilă de durată mai lungă: dispozitive intrauterine hormonale sau non-hormonale, implaturi subcutanate
• contracepţia reversibilă de scurtă durată: pilule contraceptive orale combinate sau pilula monohormonală, plasturi, inel vaginal, injecţii
• metode de bariera precum: prezervativul masculin, diafragma, prezervativul feminin, buretele contraceptiv asociat sau nu cu spermicide
• contracepţia naturală: alăptarea, metoda calendarului

În alegerea metodei contraceptive trebuie ţinut seama de mai mulţi factori precum vârsta, numărul de sarcini anterioare, dorinţa de procreere în viitor, numărul de parteneri, riscul de a contacta o boală cu transmitere sexuală, costuri, uşurinţa şi confortul tău în administrare, însă să nu uităm că poate cel mai important criteriu rămâne de starea ta de sănătate, existând situaţii în care medicul iţi poate recomanda utilizarea unor preparate chiar şi în alt scop decât cel contraceptiv (implantarea unui dispozitiv intrauterin sau admnistrarea contraceptivelor orale combinate pentru anumite patologii precum o menstruaţie abundentă, sindromul de ovare micropolichistice), dar şi situaţii în care iţi contraindică folosirea acestora (risc crescut de tromboze, vârstă peste 35 ani, fumat, alte patologii).

Lucrurile stau diferit şi în ceea ce priveşte eficienţa metodelor contraceptive, motiv pentru care o discuţie cu medicul ginecolog poate ajuta în a lua cea mai bună decizie.

The post Metode contraceptive – de unde știm ce să alegem appeared first on Novogyn.

The post Testarea prenatală noninvazivă (NIPT) appeared first on Novogyn.

Este intervenția prin care are loc extracția fătului din uterul gravid al mamei, după secționarea peretelui abdominal și a celui uterin și care de cele mai multe ori se efectuează atunci când nașterea pe cale vaginală nu poate avea loc sau ar fi însoțită de riscuri inacceptabile pentru mamă sau făt.

• Când este recomandată nașterea prin operație cezariană?

Operația cezariană poate fi indicată în prezența unor afecțiuni materne sau fetale.

Dintre afecțiunile materne pentru care este indicată cezariana menționăm:

• anomalii de inserție ale placentei sau ale cordonului ombilical (placenta jos inserată, pacenta care acoperă în diverse grade orificiul intern al colului uterin- placenta praevia), suspiciunea de placentă aderentă de peretele uterin (care implică riscul unor hemoragii importante în perioada imediat următoare nașterii), dezlipirea prematură a placentei de la nivelul peretelui uterin, înainte de nașterea fătului, cordonul cu 2 vase, prolabarea de cordon ombilical;
• afecțiuni ale uterului (fibroame uterine a căror localizare poate împiedica nașterea pe cale vaginală, malformații uterine, intervenții chirurgicale asupra corpului uterin- miomectomii, operație cezariană);
• boli infecțioase materne (HIV, herpes genital în fază eruptivă);
• anticiparea sau constatarea pe parcursul travaliului a existenței unei disproporții între mărimea fătului și bazinul matern;
• lipsa de progresie a dilatației colului uterin;
• traumatisme la nivelul coloanei sau bazinului matern;
• afecțiuni neurologice;
• hipertensiunea preexistentă sarcinii sau dobândită pe parcursul acesteia cu valori tensionale necontrolabile medicamentos;
• diabetul zaharat preexistent sau gestațional poate reprezenta o indicație pentru intervenția chirurgicală datorită macrosomiei fetale;

Existența unei operații cezariene în antecedente nu reprezintă o indicație absolută pentru o nouă naștere prin intervenție chirurgicală. Dacă nu există contraindicații medicale și pacienta dorește să nască vaginal, aceasta va primi suportul medical necesar.

Există și cazuri în care mamele cer ca nașterea să aibă loc prin operație cezariană – mai ales la primul copil, pentru a evita travaliul sau alte posibile complicații ale nașterii vaginale sau pentru a obține beneficiile unei nașteri programate.

Printre indicațiile fetale se numără:

• anomalii de poziție ale fătului în interiorul uterului (prezentația pelviană- polul fetal la nivelul canalului de naștere este pelvisul- fesele sau picioarele, așezare transversă- fătul este așezat perpendicular pe axul lung al uterului, iar la nivelul canalului de naștere se palpează umărul);
• sarcina multiplă (gemeni sau tripleți);
• suferința fetală (anomalii ale bătăilor cardiace fetale care impune nașterea de urgență);
• malformații ale fătului pentru care nașterea prin operație cezariană este mai sigură (spina bifida, hidrocefalie, malformații cardiace).

• Ce ar trebui să știm despre pregătirea preoperatorie?

Pregătirile preoperatorii pot influența evoluția ulterioară a pacientei. Este necesar dușul complet pentru a reduce riscurile complicațiilor infecțioase și pentru a favoriza vindecarea plagii. De asemenea postul alimentar cu cel puțin 6 ore înaintea intervenției este recomandat pentru a preveni reacții ale organismului (greața, vărsăturile). La momentul consultului preanestezic, medicul anestezist trebuie informat cu privirea la patologiile existente, la cele dobândite pe parcursul sarcinii, precum și cu privire al tratamentele urmate și mometul întreruperii acestora ( de ex. În cazul tratamentului anticoagulant).

• Anestezia și Tehnica operatorie

Când această intervenție este programată sau nu reprezintă o extremă urgență se efectuează rahianestezie sau anestezie peridurală care presupune injectarea anestezicului la nivelul coloanei vertebrale. Acest tip de anestezie duce la dispariția senzaței de durere, dar simțul tactil rămâne prezent, pacienta este de asemenea trează și conștientă, pregătită pentru prima întâlnire cu copilașul. Anestezia generală se folosește în cazurile de urgență majoră sau atunci când există contraindicații pentru efectuarea rahianesteziei. După instalarea anesteziei se montează sonda urinară.

Cu toții cunoaștem importanța aspectului cosmetic pentru viitoarele mămici, astfel în prezent cea mai utilizată metodă operatorie este incizia orizontală, în porțiunea inferioară a abdomenului, desupra osului pubian. Acest tip de incizie urmărește liniile de tensiune ale abdomenului și astfel favorizează vindecarea cu apariția unor cicatrici estetice, suple, greu vizibile. Mușchii peretelui abdominal (mușchii drepți abdominali) nu se secționează, ci se depărtează, facilitându-se astfel pătrunderea în cavitatea abdominală. Urmează secționarea peretelui uterin, printr-o incizie de asemenea orizontală, similară celei de la nivel tegumentar. Toți acești pași sunt urmați de extragerea fătului prin breșa creată, manevră ajutată de exercitarea unei presiuni la nivel abominal. După extracția fătului, urmează secționarea cordonului ombilical, care poate fi amânată cu până la 1 minut pentru a permite transferul sângelui placentar la făt, dacă starea acestuia o permite. După secționarea cordonului ombilical se extrag placenta și membranele de la nivelul cavității uterine, uterul se contractă și urmează sutura strat cu material resorbabil, începând de la nivelul peretelui uterin și terminând la tegument unde se preferă sutura intradermică, rămânănd vizibilă doar linia fină de incizie.

• Recuperarea postoperatorie

După terminarea intervenției, pacienta este monitorizată în salonul ATI timp de 12-24h unde va primi medicamentele necesare. Alimentația ușoară este încurajată la câteva ore postoperator.

În următoarea zi postoperator, pacienta este încurajată să se mobilizeze, se suprimă sonda urinară și este transferată în salon. Pentru a preveni complicațiile trombembolice, pacientele vor primi tratament anticoagulant 3-5 zile postoperator. La 48 de ore se suprimă pansamentul și plaga este lăsată liberă.

Nou-născutul este adus mamei cât mai curând posibil, când starea acesteia o permite și este încurajată alăptarea la sân.

Pentru majoritatea lăuzelor care au născut prin operație cezariană externarea este permisă în ziua 3-a postoperator. Acestea trebuie să-și monitoritorizeze temperatura și aspectul plăgii. În cea de-a 7 zi după operație se suprimă firul intradermic. Următorul control se efectuează la 6 săptămâni după operație.

The post Operația cezariană – Step by step cu baby steps appeared first on Novogyn.

Sterilizarea chirurgicală reprezintă o metodă de contracepție permanentă pentru femeile care nu mai doresc copii. Această procedură se realizează prin ocluzia sau secționarea trompelor uterine, pentru a preveni migrarea ovocitului în cavitatea uterină, prevenind astfel fertilizarea.

2. Când se poate efectua și cui i se adresează?

Procedura se adresează oricărei femei care și-a încheiat planificarea familială, fiind una dintre cele mai eficiente metode contraceptive. Sterilizarea se poate realiza în timpul operației cezariene sau într-un moment nerelaționat cu sarcina. În cea de a doua situație, intervenția se poate efectua prin abord laparoscopic sau histeroscopic.

3. Este o metoda reversibilă?

Alegerea acestei metode de contracepție permite obținerea unei viitoare sarcini doar prin tehnici de fertilizare. Chirurgia de repermeabilizare a trompelor este costisitoare și cu rate mici de reușită. În cazul în care o sarcină este obținută după refacerea integrității trompelor, riscul ca aceasta să fie localizată în afara uterului este mult mai mare decât în mod normal. Așadar, această intervenție ar trebui considerată ca fiind permanentă.

4. Efecte secundare și complicații

Este important de reținut că ligatura tubară nu conduce la îngrășarea pacientei, nu influențează durata ciclurilor menstruale, fluxul menstrual sau ovulația și nici nu determină instalarea menopauzei.

Complicațiile care pot apărea în momentul efectuării procedurii sunt cele legate de anestezie și de actul chirurgical în sine, cum ar fi: sângerarea, lezarea organelor învecinate, infecția sau abcesul plăgii.

Conf. Dr. Ciortea Răzvan

The post Sterilizarea chirurgicală appeared first on Novogyn.