Infecția cu virusul Papilloma Uman (HPV)

Infecția cu virusul Papilloma Uman (HPV)

Ce este și cum prevenim apariția lui, precum și importanța consultului ginecologic anual.

Infecția genitală cu Virusul Papilloma Uman (HPV), este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală din întreaga lume și provoacă multiple afecţiuni, atât la femei, cât și la bărbați, inclusiv leziuni percanceroase, care, netratate, în timp pot evolua către cancer.

Se estimează că aproximativ 75-80% din populaţia globului a venit în contact măcar o dată cu acest virus.

Femeile sunt expuse riscului de infecţie cu HPV şi de reinfecţie ulterioara pe tot parcursul vieţii sexuale. Majoritatea persoanelor infectate cu virusul HPV nu prezintă simptome sau patologii asociate, însa o persistență a infecţiei  cu anumite genotipuri de HPV cu risc crescut poate cauza îmbolnăvirea.

Se cunosc în prezent peste 200 de tulpini HPV, din care aproximativ 40 acţionează la nivel genital, fiecare avînd un grad de oncogenitate diferit. Ele infectează celulele de la nivelul tegumentelor, al mucoasei ano-genitale şi oro-faringiene.

Anumite tipuri de HPV determină apariţia condiloamelor, altele determina apariția leziunilor displazice ale colului uterin( a stărilor precanceroase), care pot să evolueze în timp spre leziuni canceroase.

Majoritatea infecțiilor cu tulpini de virus papilloma uman nu determină apariţia cancerelor , însă cele mai periculoase sunt: tipul 16 și tipul 18. Acestea sunt responsabile de peste 70% din cancerele de col uterin.

TIPURI DE HPV

Genotipuri HPV implicate în apariţia cancerelor genitale sunt:

  • Tulpini HPV cu risc oncogene crescut( high risk): 16; 18 ( implicate în aproximativ 70 % dintre cancerele colului uterin) 31;33;45;52;58;58;66;68(sunt tipuri ce  pot produce carcinom cervical, vulvar, vaginal, anal, penian, dar şi la nivelul cavităţii bucale, a gâtului, esofagului, laringelui. )
  • Tulpini de HPV cu risc oncogene scăzut (Low risk): 6;11 (ce pot cauza condiloame în zona anogenitala, la nivelul laringelui și a conjunctivei) 2;3;7;10;28;57;63 (ce pot cauza negi cutanați, plantari, negi plati)

MODALITAȚI DE TRANSMITERE A INFECȚIEI CU HPV

HPV-ul acţionează la nivelul pielii sau al mucoaselor, și se transmite prin contact direct, piele pe piele, fie în timpul contactului sexual, fie la atingerea pielii din regiunea afectata .

Transmiterea virusului poate avea loc chiar daca nu are loc actul sexual propriu-zis. Prezervativul nu protejează în totalitate existând zone de tegument expuse.

Virusul se poate transmite și în alt mod, precum mâini infectate, lenjerie, de la mama la făt în momentul nasterii.

FACTORI DE RISC PENTRU INFECȚIA CU Virusul Papilloma Uman (HPV)

  • Numarul partenerilor sexuali
  • Vârsta
  • Sistem imunitar slabit
  • Leziuni ale pielii
  • Contactul personal

SEMNE ȘI SIMPTOME

Manifestările clinice pot să difere în funcție de tulpina de HPV care a determinat infecția.

În cele mai multe cazuri , infecția cu HPV nu determină manifestari clinice. Conform studiilor, ¾ dintre femeile active sexual intra la un moment dat în contact cu virusul HPV, însa virusul este autolimitat de către sistemul imunitar. În caz contrar anumite manifestari clinice precum verucile (negi) pot să apară chiar la distanță de săptămâni, luni sau ani de la contactul infectant.

DIAGNOSTICUL INFECȚIEI CU Virusul Papilloma Uman (HPV)

În general infecția cu Virusul Papilloma Uman (HPV) este învinsă de către sistemul imunitar în 2-3 ani de la contactul infectant, însă peristența acestei devine problematică, ducând la apariţia leziunilor.

Leziunile premergătoare cancerului de col uterin progresează lent (în 10-15 ani), motiv pentru care controlul ginecologic regulat are un rol important în prevenție și diagnostic.

Având în vedere faptul că, în majoritatea cazurilor, prezența HPV-ului este asimptomatică, trebuiesc efectuate anumite investigații periodice.

Dintre acestea:

  • Examen ginecologic
  • Testul citotumoral Babeș-Papanicolau
  • Tipajul HPV
  • Colposcopie
  • Biopsie cervicala

PREVENȚIA INFECȚIEI CU Virusul Papilloma Uman (HPV)

  • Consult ginecologic anual dupa începerea vieții sexuale
  • Efectuarea examenului Babeș-Papanicolau
  • Inceperea vieții sexuale după vârsta de 18 ani
  • Evitarea contactului sexual cu risc crescut și limitarea numărului de parteneri
  • Respectarea măsurilor de igienă
  • Menținerea unei imunități crescute a organismului
  • Vaccinare

TRATAMENTUL INFECȚIEI CU Virusul Papilloma Uman (HPV)

În majoritatea cazurilor infecția cu virusul HPV dispare de la sine, sistemul imunitar eliminându-o.

Scopul tratamentului este fie de a reduce simptomele, fie esthetic (de a îndepărta eventualele veruci), fie de a îndepărta celulele precanceroase.

  • Medicamente topice: folosite în cazul leziunilor vizibile( veruci)
  • Excizie electrochirurgicală
  • Electrocauterizare
  • Crioterapie
  • Terapia cu laser

COMPLICAȚIILE Virusul Papilloma Uman (HPV)

Aceste sunt determinate de creșterea în dimensiune a verucilor cu suprainfectare bacteriană, asocierea infecției HPV cu alte boli cu transmitere sexuală precum și posibilitatea dezvoltării în timp a leziunilor canceroase fără a prezenta de cele mai multe ori, nici un simptom.

Aproximativ 10% din femeile infectate cu HPV cu risc înalt dezvolta infecții persistente și prezintă un risc mai mare de a dezvolta leziuni precanceroase sau cancer de col uterin.

Astfel, consultul ginecologic anual și testul de screening Babes-Papanicolau este cea mai eficientă metoda în detectarea modificărilor celulare precanceroase sau canceroase.

VACCINAREA HPV- imunizarea împotriva HPV

La ora actuală, pe lângă măsurile de evitare a infecției cu HPV, imunizarea reprezintă o modalitate eficientă de prevenție a infecției cu Virusul Papilloma Uman (HPV). Acesta nu vindecă o leziune canceroasă sau precanceroasă deja aparută.

Recomandări ale administrării vaccinului HPV:

  • Pentru a avea eficacitate maximă se recomandă administrarea lui înainte de începerea vieții sexuale , de preferat între 9-15 ani pentru a se produce cei mai mulți anticorpi. Însă , acesta este recomnadat și persoanelor între 15-28 de ani ,acestea fiind cele mai expuse contactării HPV prin activitate sexuală.
  • Se recomandă a se administra trei doze de vaccin pe parcursul unui an (în momentul 0; ulterior la 2 luni și 6 luni de la prima doză).

De reținut faptul că vaccinul împotriva virusului HPV poate fi administrat atât femeilor cât și bărbaților cu vârste cuprinse între 27- 45 de ani.

În cazul persoanelor cu HPV pozitiv , vaccinul nu va putea trata sau vindeca infecția , însă poate oferi protecție pentru o infecție ulterioară cu o altă tulpină a virusului.

Studiile clinice au demonstrat faptul că aceste vaccinuri oferă o protecție de 100% împotriva leziunilor precanceroase determinate de Virusul Papilloma Uman (HPV) până la 5 ani după vaccinare.

Urmând exemplul Australiei, care a inițiat o campanie de vaccinare anti HPV atât pentru fetițe cât și băieței, ducând la scăderea ratei de infectare cu HPV, în Romania există la ora actuală o campanie de vaccinare prin medicul de familie a fetițelor cu vârstă cuprinsă între 11 și 14 ani.

Vaccinul se administrează pe baza unei prescripții medicale, la recomandarea medicului de familie, a medicului specialist ginecolog, infecționist sau pediatru.

Leave a reply

Your email address will not be published.